St.Anger album [REVIEW]

ST. ANGER

Și așa am ajuns la un moment în discografia Metallica unde urechile mele sunt băgate în mormânt, violate cu mâna pe care o vedeți în imagine și rugându-se la orice doar să se termine odată, la naiba în praznic, mie imposibil să nu rag sau să râd la unele momente, sincer St. Anger este o plăcintă plină de „câcat cu perje”
 

Cea mai rămas din Metallica...

Chiar am vrut să-mi placă acest disc. Am intrat cu ideea de „ Hai îi dau o șansă... cât de oribil poate să fie?” Dar, după câteva ascultări cap coadă St. Anger,  îmi spun „Bă prost erai” Nu poate să reușească să îmi placă, darămite să îl tolerez. Muzical, nu îi bun în nici un fel. Te scarpini în cap și te întrebi ce gen îi. Nu contează ce gen încercă pentru a se potrivi în, nu este pur și simplu bine.
Nu e plăcut, provocator, incitant, stimulativ sau de oricare sentiment ar trebui să invoce. St. Anger merge doar atunci când ești chiar St. Anger adică cu nervii în pioneze. 

Orice urmă de Thrash Metal a fost pierdută complet cu St.Anger. Acest album a bătut ultimul cui la scriul Thrash Metal pentru Metallica,  nu a fost o revenire în forma așa cum a promis, ci o încercare ieftină pentru a obține fanii care au abandonat de mult timp Metallica.
Prima piesa de pe album este intitulată Frantic și arată tot ceea ce este dezastruos pe acest album, iar acel TIK-TIK-TAC-TAC e ca o bombă cu ceas care stă să explodeze în cap la mine...
Cu toate acestea cântece ca St. Anger sau Some Kind Of Monster dovedesc clar că Bob Rock a bătut ultimul cui cu acest album și trage în jos destul de rău.
Ambele sunt să zicem plăcute ascultate în formele lor de editate de radio, dar aici depășesc șapte minute și douăzeci de secunde, trăgând  prea mult de timp și cu același instrumental repetitiv care a fost auzit de treizeci de ori deja pe piesa. Acesta este cel mai grav aspect al albumului, în care multe dintre piese reutilizeză exact aceeași idee, care a fost deja folosită. Shortcut-urile de pe acest album sunt, în cea mai mare parte, cântecele mai bune. Acest lucru a fost destul de minor pe ...And Justice For All, în ciuda faptului că acest album a avut destule idei muzicale și creativitatea pentru a fi salvat. Cu toate acestea, nu există nici o scuză în St. Anger pentru a avea cântece de 8 sau 5 minute fiind redat inutil aceleași ideii.

Producția, cu toate acestea, nu este singurul motiv acest album dă cu bățu în baltă. Acesta este unul din multe motive majore albumul cade prin podele. Știi tu lucrurile sunt rele atunci când ... And Justice for All, pare a fi o producție bună. Diferența aici este că "Justiție" a fost o capodoperă, în ciuda producției proaste. St. Anger îi o labă nefericită. Cea mai rea parte este că au cheltuit milioane de dolari pe producția pentru ca să sune în acest fel. La naiba în praznic chiar și No Life 'Til Leather demo-ul sună mai bine decât.
Dacă ați fost în stare să ascultați albumul în întregime v-aș da o medalie, ar trebui să știți că piesele dau din lac în puț. Până la sfârșitul ultimei piese, vei fi, probabil, in cautare de ceva să te sinucizi cu. Acest disc este James and Lars Show. Unele melodii au un start puternic, cum ar fi Some Kind Of Monster și Dirty Window, acesta din urmă însă, de îndată ce cântă James, totul, dar vocea lui și tobele alea enervante se estompeze în fundal. Am zis mai sus că albumul cade prin podele da? 
Tobele sună de parcă Lars sar fi dus în beci și ar da cu lingura în cazanele de țuică. Zici că da în oala cu supă. Tobele nu ar trebui să castreze  melodia sau să dea ascultatorului o durere de cap, cu toate acestea Lars folosește din nou double bass, dar cine îl mai aude când cazanu' duduie mai ceva ca clopotu'. În plus, versurile sunt infantile, e ceva ce un copil le-ar scrie, care, împreună cu chitara low-tuned și lipsa de solo-uri, a da Kirk putea să își ia vacanță, sincer albumul poate fi numit Lars and James, Bob Rock masturbează basul pentru că Jason a plecat, deci no brutal vocals anymore și l-au înlocuit cu o maimuță.
St. Anger este deosebit de dureros, în mare parte datorită faptului că puteți auzi destul de clar sunetul unei trupe care încearcă să recâștige gloria din zilele bune - problema este că ei par să fi uitat complet modul de a scrie un cântec chiar asemănător cu cele vechi, l-au creat, în cel mai greșit mod posibil.
Concluzie: Nici o concluzie. Fuck it. Sincer, m-am săturat de scris despre acest morman de balegă, M-am gândit că ați înțeles mesajul din restul de review. Acum mă duc să caut un topor, "St. Anger "este pe cale de a primi cel așteaptă.

Așa vei arăta după ce vei asculta St. Balegă