Master Of Puppets album [REVIEW]

MASTER OF PUPPETS

Master Of Puppets sau Maiestrul Păpușar, al treilea album al trupei, este considerat a fi unul dintre cele mai bune Heavy Metal albume din toate timpurile, nemaivăzute vreodată de omenire, nu doar cel mai bun Thrash Metal album . 8 cântece, cele mai bune din toate timpurile. 

Metallica, ca trupă, deja au făcut câteva lucruri bune. Albumul lor de debut a creat o grămadă de zgomot, o căruță de energie și o temelie a subgenului numit Thrash. Cu Ride The Lighting au luat toată acea intensitate, au șlefuit-o, i-au băgat pe gât întuneric, menținând acea ”energie” și pe lume apare Master Of Puppets.

Primul lucru pe care l-am vazut diferit la acest album este durata cântecelor. În RTL am văzut doar câteva piese care trec de intervalul de 6/7 minute, aici menținându-se intensitatea crudă și acea viteză de te doare gâtul. De la Battery și Dammage Inc. conținând o grămadă de furie și viteză, la Welcome Home(Sanitarium), unde trupa păstrează o tradiție cu acest cânte, o trilogie chiar. Versurile în această primă parte a melodiei sunt chiar continuarea celor din Fade to Black, o contemplare după ce a fost catalogat nebun. Is just... capturează perfect sentimentul și atmosfera unui om intitulat ”anormal” Is just... priceless, iar nenea Cliff... deci nu poți să urăști sau să zici ceva despre acea linie de bas.

De fapt, magia acestui album este chiar Master Of Puppets, DUN... dun dun dunnnn, probail cel mai memorabil cântec de pe album. Metallica la acea vreme avea nevoie de un cântec signature, și într-un fel îl aveau aici sau pe acolo, dar acest cântec a dovedit ca este primul dintre multele piese ce se doreau a fi ”signature” pe care adevărații fani îl vor iubi până la groapă. Versurile fantastice despre modul în care se poate ajunge la un punct, atunci când controlează adicția și în cele din urmă fatal. Acest cântec este sticluța cu esență Metallica. Serios!!! Dacă vrei să îi arăți cuiva trupa și nu ai cuvinte tot ce trebuie să îi spui e Master Of Puppets. Dar hai să nu uităm și de restul cântecelor.

Metallica

The Thing That Should Not Be: Deci de ce dracu' o grămadă de lume consideră acestă piesă cea mai slabă. Nope, chestia asta cu o senzație creepy la început nu e nimic nou, dar era ceva puțin contrat comunului, ceva ce nu a fost impus în albumele trecute. Dar sincer, prima oară când am ascultat cântecul n-am înțeles deloc versurile, dar cred ca este vorbă de o ființă mitologică numită Cthulhu.



 Disposable Heroes, Leper Messiah : Long epics despre anumite subiecte care ma duc cu gândul la St. Anger și Death Magnetic, iar când mă gândesc la acele cântece mă fac să spun ”Not Bad!”.

ORION: Orion pentru mine este moștenirea lăsată în urmă de Cliff Burton. E nevoie de compozitori excepționali cu viziune, inteligență, grație și gust pentru a compune ceva de genul asta. Aici, acest cântec dovedește cât de ”MĂREȚ ȘI GLOORIOS” a fost Cliff Burton. DA, am zis a fost... 

Din păcate în timpul turului de promovare am pierdut un om bun, am pierdut un prieten, am pierdut o legendă, l-am pierdut pe Cliff Burton. Deci chiar nu vreau să dau prea multe detalii despre cum s-a întâmplat, puteți să găsiți și singuri!

Cliff Burton - Piatră memorială

Concluzie: Acești 4 oameni talentați au creat din experiență, poate nu doar din viața lor, dar și din literatură și cel mai important, imaginație. Acest album într-adevăr a avut un impact colosal asupra hărții metal de pe atunci. Acesta a fost primul album de la Metallica pe care am pus mâna și încă am același sentiment când îl ascult, dar pur și simplu nu cred că albumul este ”The Bibble of Metal” așa cum cred unii.