Metallica(The Black Album) [REVIEW]

Metallica

Metallica...1991... Probabil este cel mai important moment din istoria Heavy Metal-ului. Da, știu că unii poate nu sunt de acord cu ce am zis mai sus, dar dacă e să o iei din punct de vedere comercial totul avea să se întoarcă cu susul în jos încă odată. În ...And Justice For All am vorbit despre efectele morții lui Cliff asupra trupei și înlocuirea lui cu Jason. Păi, este un nou șerif în oraș, mai bine zis în studio, omul care avea să ia rolul de producător era Bob Rock.


Acest album normal este numit doar Metallica, dar ce la făcut să aibă o reputație așa de scandaloasă, infamă, mârșavă este chiar artwork-ul întunecat, în care poți vedea clar acel șarpe cu clopoței, iar în stânga logo-ul Metallica aproape nelizibil. Seriosly, până ș un hipster sau orice iubitor de muzică recunoște acel artwork, chiar și pentru cei care ascultă chiar genuri complet diferite.

Cum naiba acest album a vândut 16 milione de copii doar în USA și 30 milione global? Unul dintre cele mai vândute albume din istoria muzicii. Back In The Day Metallica cu acest album își schimbase puțin sunetul, ultimile albume lansate conțineau viteză, varietate și o aromă delicioasă de Metal. Acest album este diferit, mult mai diferit față de predecesorul său, The Black Album este vorba despre experimentare, o colaborarea dintre noul lor producător Bob Rock cu ideea de a crea ceva unic în catalogul Metallica, ei creând ceva mai mult decât ”balls to the wall thrash” au introdus mai mult caracter cântecelor decât viteză. Iar ce a ieșit din acest combo a fost... desigur The Black Album.

EPICNESS LEVEL: ∞

Deci hai să despicăm firul în patru, defapt cinci. Doar apăsând puțin mai ușor pe accelerația numită THRASH au deschis o ușă largă de acesibilitate: Enter Sandman, Sad But True, The Unforgiven, Wherever I May Room, Nothing Else Matters, acest album este un deliciu de single-uri, gândițivă la The God That Failed sau Holier Than Thou. Dar pentru unii acestă idee de a încetini puțin lucrurile este o mișcare ”Sell Out” un stimul de vânzări... FUCK OFF. Chiar credeți că Metallica a intrat în studio crezând că Enter Sandman prin simplitatea lui va fi un ”Sell out” ajungând sa fie cel mai cunoscut cântec al lor încât dacă spui Metallica oamenii se vor gândi instant la el?

Un alt bun exemplu ar fi Sad But True, în care riff-ul este detul de heavy pentru a fi Heavy dar în același timp are sensibilitatea de a fi Hardrock.

Ce se întâmplă când combini Fade To Black, Welcome Home și One? The Unforgiven. În loc de versuri melodice standard și refren Heavy, trupa a optat pentru a inversa dinamica, cu versuri distorsionate mai soft și un refren melodic interpretat cu o chitară clasică.

Acest cântec...Când o persoană se naște... el nu are o alegere de ași selecta calea... familie, școală și totul în viață sunt guverante de pedeapsă, forțându-i modul lor de viață. Cu timpul, acea persoana își pierde voința și este condus în modul în care alții vor ca el să fie, iar el are acest sentiment ascuns în el, că tot ceea ce a văzut și cunoscut nu este adevărat și nu ceea ce ar trebui să fie.
Nothing Else Matters: Un poem despre iubire, mai exact un cântec dedicat prietenei lui James:
”So close, no matter how far" Suntem aproape emoțional chiar și atunci când fizic suntem despărțiți. Este cel mai soft cântec compus vreodată de Metallica. 

Consideră simplitatea versurilor pe care James Hetfield lea scris cântecului. Consideră diferitele topice care sunt pe acest album atunci când intri mai adânc în album, My Friend Of Misery vorbește despre depresie, The God That Failed, din nou despre problemele din trecut ale familiei lui James și chair și despre ceva patriotism în Don't Tread On Me. Albumul are destule idei cei dau fiecarui cântec propria personalitate rezultând 12 monștri într-un singur album. Pot să mai scriu încă trei pagini despre acest album dar nu cred cineva are chef de citit.

Concluzie: Multe persoane argumentează că acest album nu este cea mai bună lucrare a lor. Probabil este adevărat, dar asta e opinie personală. Dacă dai la o parte aceste lucruri și te gândești la impactul cultural, The Black Album a dus numele Metallica publicului, ceva ce a cauzat Show-urile lor care erau deja atrăgătoare, dela zeci de mii de persoane la sute chiar milioane de persoane(Mother Rusia)
Și încă ceva: ce album a vândut din 1991 pâna astăzi 30 de milioane de copii în lumea întreagă? The Black Album! Take That Comercial Bullshit.